Pentru mine tranzițiile profesionale au fost o constantă

Totuși, prinsă în tăvălugul emoțional pe care îl simțeam cu fiecare schimbare, nu realizam pe moment câtă putere interioară generau.

În 2011, după primii 2 ani la facultatea de Aeronautică am decis să mă înscriu în paralel și la ASE la Finanțe Bănci. Îmi plăcea facultatea unde eram, dar nu mă vedeam profesând într-un mediu așa masculin.

În 2013, am absolvit Politehnica și am făcut direct tranziția către un job în investiții și analiză financiară.

Un an mai târziu, terminam și a doua facultate și decideam să mă angajez în audit financiar într-o firmă din Big4.

În 2017 mi-am căutat un alt job în care să găsesc un echilibru mai bun, dar am rămas în final la aceeași companie însă în alt departament. Am schimbat auditul cu consultanța și raportările financiare cu modelele de risc de credit.

Maternitatea a fost tot o tranziție, dar de data asta spre mine

În 2020 nășteam primul copil și tranziția de la femeie concentrată pe carieră la mamă a fost grea. Am trecut de la o identitate clară, la a o lua de la zero în cum mă defineam, de data asta ghidată din interior. În 2021, eram mamă full time, dar și liber profesionist part time.

În 2022, eram deja mamă de 2 băieți, dar în loc să mă retrag din planul profesional, am plusat. Încă dezvoltam modele matematice și ofeream consultanță, uneori cu un copil în brațe, alteori după nopți cu 4-5 ore de somn fragmentat.

Incapacitatea asta de a alege și frica de retragere din ritmul alert care evident nu îmi făcea bine, m-a adus la astrologie și spiritualitate.

În 2023 deveneam astrolog cu acte în regulă, aveam 33 de ani și începeam să practic a 4-a profesie. Și am înțeles, chiar dacă parțial atunci, că pentru mine tranzițiile constante erau de fapt o fugă după sens.

În 2024 realizam încă din ianuarie că nu sunt pregătită de încă o tranziție, cea către antreprenoriat. Timp de 1 an și jumătate am revenit la a fi angajată într-o lume diferită decât cea de dinainte de 2020. M-am readaptat constant, aproape lunar, cu rutine noi ale copiilor, zile de lucrat de la birou și de acasă, cu nopți nedormite de la viroze, și totuși prezență constantă pe toate planurile.

Cea mai mare tranziție a mea a fost către mine

Am văzut cum toată munca asta invizibilă de a menține toate planurile în echilibru, care de multe ori e blamată, deși ne epuizează așa de tare pe noi femeile, e și dovada puterii noastre interioare.

Așa a venit și realizarea că nu am ce să aștept să mă pregătească pentru tranziția către a-mi trăi menirea ca astrolog. Trebuie doar să aleg să o trăiesc.